Vizită la casa părintească
Casă ce acasă-mi eşti
Te ascunzi seara-n tăcere
Şi sub stele îţi lungeşti
Caldă, grea ca o părere
Umbra ce-n lumina lunii
Îmi atinge umbra mâinii.
Îţi trec pragul cu sfială -
Inima-mi un timp n-o simt
Şi de-abia intrat în sală
Amintiri m-au năvălit -
Amintiri mai vechi, mai noi
Ce-mi trag timpul înapoi.
Din icoana de-nceputuri
Ce-i acol' de când mă ştiu
Mă privesc tăcute chipuri
Şi mă-ndeamnă iar să fiu
Pentru mama, pentru tata
Un copil prin casa toată.
Şi păşesc covor al mamei
De pe când zestre-şi făcea,
Poze îmi zâmbesc din rame
Cu ştergare-alăturea,
Pe pereţi în culorii vii
Flori cusute-n puncte mii
Iar pe pat, o covertură,
Ce-i ţesută la vergea,
Este-o bună uvertură
Scrisă-n nopţile cu nea
La razboiu-n patru iţe
Pusă-n multe jighiuţe.
Candela flacăra-şi joacă:
Pe pereţi umbre subţiri
Se înghesuie, se calcă
Zbâcâind în prăbuşiri
De torente luminoase
Din unghere-ntunecoase...
Inima îmi bate ritmic:
Bate-o sarabanda-ncinsa -
Simt c-am totul şi nimic
De la casa cea de-acasă:
Am părinţi ce nu mai sunt,
Am un cer ce mi-i pământ,
M-am pe mine aşa cum sunt
Şi mă văd prin timp trecând ...
Gândurile-mi scrise-n vânt
Se întorc pe rând, pe rând
Când păşesc acas' sub lună
Unde liniştea-i stăpână.
16 iulie 2016, Burcioaia