Dragă viaţă
De-o bucat’ de vreme-ncoace
Mă frământă un biet gând -
Zi şi noapte nu-mi dă pace
Şi ... se vrea scris într-un rând.
Nu-mi aduc aminte bine
Cum a fost la început:
De-ai venit tu peste mine
Din abisuri m-ai cerut,
Ori c-un zâmbet larg pe faţă
Am bătut la a ta poartă
Şi ţi-am spus: iubită viaţă
Vreau să văd ce-i cu-a mea soartă!
Pot să-ţi spun că nici nu-mi pasă
Cum pe lume am venit -
Dacă mi te ştiu frumoasă
Ţelul mi l-am împlinit.
Pân-acum n-am a mă plânge
Căci mi-ai dat cam tot ce-am vrut;
Ce e drept, să fiu ferice
Multe ori n-am prea ştiut!
Dar, n-ai tu chiar nici o vină
Că-s nemulţumit de-o viaţă –
Uneori fără pricină
Simt că sunt pierdut în ceaţă.
Şi atunci un gând sălbatec
Ce-a dospit de multă vreme
Mă tot pune pe jăratec
Să te-ntreb, îmi face semne.
Dragă viaţă eşti eternă
Ca şi fratele tău, timpul,
Nici o clipă n-o ai ternă
Schimbător fiindu-ţi chipul.
De ce trebuie să moară
Tot ce-n mână îţi încape?
Numai c-ai o surioară
Mult mai neagră ca o noapte
Ne ascunzi tu veşnicia
Ce-i un dar dumnezeiesc
Şi ne dai nimicnicia
Lutului, ca trup lumesc?
*
N.B. Viaţă dragă tu eşti vie
Cât şi moartea-n viaţă este
Căci de moare ea, se ştie -
Tu, vei fi doar o poveste.
Martie 2007, Helmond