Dureri

E-o seară liniştită c-un soare roşu, blând
Ce-şi strigă nemurirea de după deal cătând
La crucile în şiruri, însingurate urme
A celor ce au fost, şi-acum mai sunt doar nume.

Pe bolta-nvăpăiată trec fumegânde drumuri
De avioane mute, şi răzvrătite gânduri
Pe ne'mpliniri apuse, pe timpul care zboară
Curmând după-amiaza în noapte, fără seară.

Ating marmura crucii cu degete flămânde
Şi două candeli vii cu licăriri lucinde
Mi-aduc şi mai aproape pe cei ce mi-s departe
Şi liniştea celestă mi-o picură în şoapte.

Chiar simt privirea tatii şi-aud al mamii zâmbet
În licăriri de candeli, vibrează al meu suflet
În spaţii necuprinse şi parcă cunoscute
La scene din viaţa-mi jucate-n filme mute.

Trăiri din tinereţe s-au comprimat în timp
În cercuri de lumină ce se sfârşesc în nimb
Al lumânării-aprinse, c-apoi c-o tresărire
Fac inima- mi să salte, gândind la nemurire.

Un pâlc de ţânţari joacă crepusculul în zare
Şi soarele-mi trimite-o rază, o sărutare
Pe ochii-mi trişti şi văd acum mai clar
Că sensul vieţii-n lume e să fii, de poţi, un dar.

Vizită la mormántul parintilor, iulie 2013