Gânduri conştiente
De nu te-aş iubi atât
Aş trăi poate mai mult
Da’-mi împart cu tine timpul
Zi de zi şi ceas de ceas -
Ce-mi rămâne e doar gândul,
Sfetnic gata taifas.
Şi-mpreună-n prag de seară
Tragem de a vieţii sfoară
Să vedem de mai rezistă
Pentr-o vreme, ori de pot
Fără trucuri de revistă
Unde-i slabă să-i fac nod.
Dar tot gândul mă trădează:
Din adâncuri imi lansează
Ce-am cercat de mult să-ngrop,
Ce credeam uitat, trecut
Îmi aduce-n faţă pop
Şi mă-ntreabă ce-am făcut.
Şi-unde mă credeam pe val
Sub un cer ca de opal
Navigându-mi astă viaţă
El îmi pune intr-o doară
Vechi nemulţumiri în faţă
Ori noi frici ce mă-nfioară.
Şi aşa noaptea-n adânc
Mă trezesc cu gându-n gând
Măcinându-mi la taifas
Viaţa-mi cu bună ştiinţă,
Aducând l-al nopţii ceas
Tot ce-nseamnă conştiinţă.
Ba mai mult, gândul şiret
Punen-n vis “incoştient”
Şi-n imagini îl încurcă
Într-un vis - coşmar i-aş spune -
Până-n zori îmi de de furcă
Conştientul gând de lume.
De nu te-aş iubi atât
Cred că aş trăi mai mult
Conştiinţă, căci eu timpul
Îmi impart mereu cu tine -
Tu mi-eşti locul unde gândul
Controlează de fac bine.
25 septembrie 2017, Venlo