Nicolae TOMOZEIU

Vară încinsă

Mă arde ţărâna sub tălpi
Căci soare prin vârfuri de plopi
  Pământul a-ncins.

Pârlită e iarba pe vale
Şi praful de-o palmă- n cărare
  E-ncins ca de foc.

Lăcusta-n culoare de iarbă
Ridică-un picior să nu fiarbă
  În praful încins.

Sub floarea de mac răsucită
Un greiere-n şoaptă recită
  Un cri- cri uscat

Chircite-n căldura de-amiază
Frunze de-argint protejează
  A teiului floare.

Parfumul de iarbă încinsă,
De frunză răscoaptă desprinsă,
  Mă-ndeamnă ardent.

Şi-n aer e totul în joacă -
Asfaltul e-o neagră băltoacă
  Ce tremură-n zare.

Îmi iau pălăria şi ... trec
Prin căldura de vară ce sec
  Mă-ncinge, mă arde.

30 iulie 2018 Roşiori de Vede