Nicolae TOMOZEIU

Dansul vieţii

Vântu-mi face semne prin perdeaua trasă
Legănându-mi ritmic la fereastră crengi
Frunza arămită pare-a fi în transă
Cum valsează astăzi cu paşii prelungi
Şi deodată pare c-a uitat să-ntoarcă
Faţa-i către vântul ce caută joacă.

El răbdare n-are şi de-o vreme-ncoace
Se strecoară iute de cealaltă parte
Frunza o dezmiardă, către el o-ntoarce
Jurăminte-i face - spuse  toate-n şoapte,
Cum că el nu ştie, făr' să fi uitat
O frunză ca dânsa pe unde-a umblat.

Făr să ia aminte că jur- împrejur
Freamătă surate la aceleaşi vorbe
Galbenă d-emoţii vede-n vântul  fur
Făt - Frumosul vieţii ce-aduce în trombe
Mângâieri de-o clipă, biata noastră frunză
Piruiete-n aer grabnic improviză.

Iute-nvârte vântul, iute ori domol
Frunza îi dansează un nebun tagou
Talia îşi frânge pân' spre peţiol
O mică frântură şi ... sub ea-i un hău -
Fără sprijin cade, e departe-un ram
Vântul a lăsat-o baltă sub un geam.

Cerne ploaia rece lacrimi bătrâneşti
Galben luce frunza făr' a şti de ea
Dansul ei e viaţă-mi spusă în poveşti
Când m-apasă noaptea făr măcar o stea
Focul arde-n vatră, pâlpâie-n unghere
Licăriri de viaţă cât mai este vrere.

16 noiembrie 2019 Helmond.