Februarie

Am ajuns târziu, ştiu bine,
La-mpărţeala anului,
Şi-am rămas, că mi-e ruşine,
De strânsura timpului.

Ştiu că scuza mult acuză
Dar ce pot acum să zic?
Am rămas un pic mofluză
De-mpărţeala unui mitic.

Potoleam crivăţ tomnatic
Ce chircea pe sub zăpezi
Ghiocei, ce-apar sporadic
Prin păduri şi prin livezi;

Iar în luncă, printre sloiuri
Râul molcom se strecoară
Ne-ncăpând parcă-ntre maluri:
Ici şi colo dă pe-afară.

E de lucru-n iarna rece
Şi pe-afară şi prin casă …
N-am simţit cum timpul trece
Şi-am întârziat la masă.

Se-mpărţise anul, iute,
Pe criteriul: mare nume
În felii mai lungi, mai scurte,
După faima-n astă lume.

Şi-am rămas de două’şi-opt
Nu mă plâng, mă simt chiar bine,
Dar să înţeleg nu pot
De ce resturi vin la mine?

Ritmic la vreo patru ani
Cu o zi de mine trag
Şi-uite-aşa oameni tirani
Zi îmi dau, zi îmi retrag.

Înţelegeţi oameni buni
Timpul nu-i mai scurt ori lung
Ritmic curge din străbuni
Şi … va curge îndelung.

10 februarie 2018, Helmond