RELATIVITATE

Plânge iarăşi cerul cu lacrimi de nori
Totul pare-nchis în jurul nostru
Şi-i o jale-adâncă printre pomi şi flori -
Susul se prăvale ca un monstru.

Dangătul de clopot sună grav şi gros
Mijlocul de zi marcând sinistru
Pentru-o lume udă c-un aer pâclos
Totul sună jalnic într-un jos registru.

Vineţiţi de ploaie, plopii-abia îngână
Dansul dimineţii pe-o fugă de vânt
Iată o umbrela cu un om de mână
Cătând jos la stropii, care nu mai sunt.

Dar cu-ndemânare un strop curios
Lângă ei se sparge în bucăţi multiple
Arătând că-n viaţă poţi muri frumos
În esenţa vieţii generând noi clipe.

Plânge-ntr-una cerul cu lacrimi de timp
Stele curioase ritmic pier în chaos
Energii ascunse ies şi se desprind
În noi începuturi scoase din repaos.

Totul e-n mişcare, tot ce-i încă viu
Curge spre oceanul numit veşnicie -
Simt fiori prin gânduri chiar dacă nu ştiu:
S-o numesc durere, ori e-o bucurie.

Praga, 26.5.2013