Nicolae TOMOZEIU

ELECTRONUL

 

Eşti prea mic ca să te văd
Doar te simt prin tot ce faci
Şi s-ajung să îţi prevăd
Drumul pe-unde treci şi-ncarci -
          Ani am dat.

Eşti oriunde şi ... vei fi -
Fără tine nu se poate !
Şi te pierzi fără să ştii
Pe stări cu afinitate
          Electronică.

Şi-ai un fel de-a fi al tău:
Totul schimbi pe unde eşti
Când lipseşti bogat e locul,
Când în plus eşti, îl sărăceşti,
          După semn.

Cu măsură eşti sensibil
La lumină ori căldură
Şi eşti foarte vulnerabil
Când aproape-i o dublură,
          Ori magnet.

De aceea-un câmp electric
Unde vreau direct te poartă -
De te vreau un pic excentric
C-un magnet o altă soartă
          Îţi arăt.

Electron copil bonom
Sensibil la ce-ai în jur
Eşti prezent în orice-atom
Iar de este un câmp pur
          Tu-l arăţi.

Te-am numit, mai sus, copil
Dar tu eşti în univers
De pe când tiptil, tiptil
După big-bang al său mers
          Începea

Şi de-atunci stare nu ai,
Eşti oriunde şi-n mişcare -
Doar prin ea, mereu ne dai
Informaţii făr' de care
          Viaţa-i ternă.

Eşti prea mic ca să te văd
Doar te simt prin tot ce faci
Şi s-ajung să îţi prevăd
Drumul pe-unde treci şi-ncarci
          Ani am dat.

18.11.2016, Helmond