FOTONUL

Fărâmiţă de lumină
Hermafrodit din născare
N-ai o clipă de odihnă
Te distingi după culoare
Şi atât.

Fără tine fu doar beznă
Neagră ca-ntr-o- nchisă nucă
Şi-un ghiduş, o mică poznă
Ori un gând cu chef de ducă
Sparse totul.

Şi de-atunci e liber timpul
Şi-ţi măsoară-n constelaţii
Viaţa ce-o primeşti în schimbul
Saltului ce-l faci in spaţii
D-energie.

Eşti prezent în viaţa noastră
De pe cand noi nu eram
Azi spunându-ne de-o astră
Ce-o vedem şi ea e scrum
De mult timp.

Ba mai mult, cu neştiinţă
Ne ajuţi să înţelegem
Mult din tot ce-i cu putinţă
Căci pe tine te alegem
Cap de probă.

Şi aşa de molecule
Ori atomi te laşi sorbit
Şi prin mici ori mari formule
Ne arăţi că ai găsit
Nevăzutul.

Uneori te-mbraci în undă,
Alteori ca un corpuscul
Dar nimeni nu te confundă
Chiar de eşti aşa minuscul,
Fărâmiţă.

5 nov. 2016 Helmond